To the world, hungry and small, not knowing where they came from, 
what it means to be alive, 
that is how they stood, proud and confused. 
To the eye of a stranger, they were innocent, helpless creatures, waiting for rescue. 

When they played, they were alive, 
When they slept, they were alive, 
When they sang, they were alive, 
When they sought and explored, they were alive. 

Salvation came to them, unannounced, unrequested, unnecessary. 
They were taken, rescued, fed, comforted and protected. 
Were they alive, then? 

When did they die? 

We may seek answers to these questions in our minds. 
But a fact is a fact, after all. 
And sometimes there are no reasons, it just happens. 

Why the guilt, then? Why the pain? Why can't the good live, and the bad perrish? 

Such childish questions we ask ourselves, sometimes. 
When we play, when we sleep, when we sing, when we expore,
When we are sad, when we are awake, when we are quiet, when we rest…

We are alive. 

For now...

But when do we really die? 

And what does it take for us to stay alive? 

For protection, food, sleep, play, comfort and love are in vain. 
We are born, and then we die. 
That is how it is. 
It just happens. 

În limba română

Cand pleci

În lume, flămânzi și mici, fără să știe de unde vin 
și ce-nseamnă a fi viu, 
stăteau colea, mândri și confuzi. 
În ochii unui străin erau ființe nevinovate, neajutorate, care așteptau să fie salvate. 

Când se jucau, erau vii, 
Când dormeau, erau vii, 
Când cântau, erau vii, 
Când căutau, explorau si priveau, erau vii. 

Mântuirea a venit la ei, neanunțată, nesolicitată, inutilă. 
Au fost primiți, salvați, hrăniți, mângâiați, protejați. 
Dar erau ei vii, atunci? 

Când au murit? 

Putem căuta în mintea noastră răspunsuri la aceste întrebări. 
Dar un fapt este un fapt. 
Și uneori nu sunt motive, pur și simplu s-a-ntâmplat.

Atunci, de ce vina? De ce durerea? De ce nu poate trăi Binele și nu piere Răul?  

Astfel de întrebări infantile ne punem uneori. 
Când ne jucăm, când dormim, când cântăm, când plângem,
când suntem triști, când suntem treji, când suntem liniștiți, când ne odihnim… 

Noi suntem vii. 
 
Momentan...

Dar când murim cu-adevărat? 

Și de ce avem nevoie pentru a rămâne-n viață? 

Pentru că protecția, hrana, somnul, joaca, liniștea și dragostea sunt inutile. 
Ne naștem și apoi murim. 
Pur și simplu, așa stau lucrurile. 
Pur și simplu se întâmplă.